O limită, nu două linii
Două parcele care se întâlnesc au în comun limita lor. Într-un registru curat, punctele comune sunt aceleași puncte, cu aceleași coordonate în ambele parcele. Când o evidență își ține propriul punct, puțin diferit, cele două limite se încrucișează și lasă o fâșie revendicată de două ori sau un gol pe care nu-l revendică nimeni.